Studiezi discret persoane care trec pe lângă tine în viață? Nu-i așa că te-ai întrebat adesea: ”Hmmm... arată bine, dar oare cum o fi în pat? O fi tandru, gentil sau un mic sălbatic? E de cursă lungă sau rămân singură în joc dupa 30 de secunde? Oare eu sunt interesant pentru ea? Oare avem pasiuni comune?”.
Întrebări, întrebări, întrebări... Cine știe răspunsurile?
O analiză simplă, aș putea spune, chiar superficială despre acest subiect ar putea începe cu aceste dileme. Dar subiectul este mult mai profund. Relațiile intime se construiesc pe fondul întregii noastre experiențe de viață, care ne-a făcut să devenim ceea ce suntem azi. De aici discuția se poate întinde pe un număr serios de pagini.
Sunt mii de ani în urmă care ne-au modelat existența noastră ca ființe umane pe Pământ. Bine, bine și ce legătură are compatibilitatea sexuală cu asta, ai să mă întrebi. Păi cam are, hai să analizam un pic.
Pe vremuri barbații iși alegeau femeile instinctiv, căutau fertilitatea pentru a-și asigura perpetuarea. Oare le scoteau la un film în oraș pentru a face primul pas? Glumesc! Să revenim.
În vremurile noastre au apărut etape noi de viață. De exemplu construirea carierei, înainte de întemeierea familiei, ar fi una din ele. Așadar actul sexual capătă valențe „artistice”, nu mai vorbim doar de perpetuarea speciei. Vorbim de „sexperiențe” cu studii aprofundate. Dar aici întră în joc societatea cu o scară de valori, care se impune prin educație în familie, la școală, la biserică (dacă te duci pe acolo de mai multe ori decât de Paște și Crăciun). Oare ce e bine și ce nu e bine să faci? Fiecare dintre noi se plasează undeva între acești doi poli în funcție de influențele primite, de experiențele avute cu diferiți parteneri, plăcute sau neplăcute, de ceea ce auzi de la o prietenă sau prieten, de la mama, de la tata, ba chiar mătușa, uneori, are un rol. Da, da, aceea, care le știe pe toate.
Și apare un Făt Frumos în viața ta sau o prințesă și începi să te întrebi: cum să-l bucur, să nu fie prea mult, să nu fie prea puțin, să nu se sperie, iar reținerea, construită artificial în mintea ta, te împiedică să te manifești liber. Dacă se supără, dacă nu mă mai vrea? De unde știm care e limita până la care putem înainta pentru a obține maxim de plăcere pentru ambii parteneri, fără să fie lezati sau rusinați?
Cum să tratezi o femeie astfel încât să nu se simtă obiect în pat? Cum să tratezi un bărbat ca să dea tot ce are el mai bun și să nu pari ușuratică? Cine știe ce îi spune mama lui despre fete și iată că i se confirmă văzându-te pe tine în acțiune.
Unde e punctul acela în care raportul este optim pentru ambii parteneri, astfel încât să aibă orgasme reale, de neuitat sau chiar multiple? Ți-ai pus vreodată întrebarea aceasta sau ai închis ochii, ai trecut la treabă și ai spus ”fie ce-o fi”? Eventual ai stins și lumina, ca să nu se vadă ce ghidușii îți trec prin cap să pui în aplicare.
Poate te întrebi uneori dacă partenera se simte bine într-adevăr sau mimează plăcerea. Uneori poate nici nu o mimează, e reală, dar totuși te întrebi dacă ești „destul de bărbat”. Apar îndoielile și poate încerci o altă parteneră ca să afli dacă e problema ei sau a ta.
Bărbatul transmite o anume energie către femeie prin intemediul actului sexual, la care ea vibrează sau nu. Una dintre cauzele acestui fapt se regăsește în relațiile lor în toate celelalte planuri ale vieții în doi.
Modul în care îți tratezi partenerul în viața de zi cu zi va influența performanța și armonia în pat. Nu poți avea ziua cârpă și noaptea prinț sau prințesă. Dacă ai șters praful cu ea toată ziua, când vei încerca s-o abordezi în alt scop te vei umple de praf. Vei primi exact ceea ce ai dat.
Poți spune: o, dar nu e cazul meu eu mă port frumos, sunt un om educat. Felicitări pentru educația ta cognitivă, dar aici nu te ajuta cu nimic. Problema este că nu vei ști niciodată ce faci greșit până când nu vei avea deschise canalele de comunicare cu partenerul/partenera ta și nu veți folosi același limbaj. Numai așa vei afla cum să vii în întâmpinarea dorințelor celui de lângă tine și împreună să construiți palatul iubirii voastre. Inteligență emoțională este esențială.
Apoi vine etapa în care știi totul despre el/ea și apare monotonia. Ei bine acest fapt se întâmplă dacă ființele implicate se opresc din evoluția lor. Sau mai rău, doar una din ele se plafonează. Te lovește o singurătate în doi, să te tai pe vene, nu alta! E ca și cum știi că îți plac clătitele, dar le mănânci mereu cu aceeași dulceață de vișine, deoarece doar aceasta este în cămară. Din când în când ai vrea să mai apară prin cămara și o frișcă ori o ciocolată. Dar cămara rămâne goală, zice că nu e loc decât pentru dulceață de vișine. Ce te faci dacă îți plouă în gură să guști altă dulceață?
Aici avem din nou o dilemă. Convingi cămara că se poate face loc și te apuci de lucru cu ea sau cauți altă cămară și o iei de la capăt? Găsești și alte dulcețuri și guști. Poți să nimerești borcanul potrivit și să te bucuri de el. Dar poți avea parte și de reversul medaliei.
Pare un șir interminabil de întrebări și dileme. Din fericire, avem cu toții o bază de date internă din care putem afla răspunsurile mult căutate. Partea proastă e că ne lipsește parola și nu avem nici back-up la ea. Uneori ai nevoie de o ghidare din partea unei persoane cu care să vorbești liber și deschis fără teama de a fi judecat, un terapeut de profesie. Iar munca de bază, cea introspectivă, trebuie să o faci singur. Pare greu, dar cu siguranță merită prețul.
Și ajung înapoi la educație și la societatea în care trăiești. Avem doctori cu diverse specialități medicale: cardiologie, stomatologie, ortopedie, ginecologie, alergologie etc., la care dăm fuga atunci când ne doare. Dar la doctorii de suflet când ne ducem? Câtă atenție acordăm sufletului nostru? Câtă grijă avem de el? Oare suntem conștienți că sănătatea sau boala noastră sufletescă își pune amprenta asupra celor cu care interacționăm și în special asupra persoanei iubite? Și încă ce-și mai pune! Plecăm uneori dintr-o relație cu lucruri nerezolvate în sufletele noastre, le îngropăm pe undeva, uităm de ele și ne trezim că ies la iveală taman când scormonim borcanele într-o cămară nouă. Opa! Ia uite și aici dulceață de vișine! Borcanul acesta o fi fost aici sau l-am adus cu mine fără să știu?
Nu am vrut să ofer răspunsuri egal valabile pentru toată lumea, pentru că nu există așa ceva. Vreau doar să te gândești pentru tine ce funcționează și ce nu. Să începi să cauți soluții și răspunsuri, dacă articole cu tot felul de titluri incitante îți atrag, în mod constant, atenția. Răspunsurile pentru tine nu sunt niciodată acolo, sunt în universul tău interior. Și nu e o rușine să cauți ajutorul unui doctor de suflet. Îți faci un bine ție și celor din jurul tău.
Plânsul repetitiv pe umărul prietenului/prietenei nu prea te ajută. Ca să nu mai spun- el/ea cu ce ți-o fi greșit? O dată, de două ori merge, dar mai mult de atât devine stresant.
Ca o concluzie te-aș provoca să-ți arunci un ochi în propria cămară, în caz că nu ai făcut-o în ultima vreme, fă un inventar, iar, dacă e cazul, fă ordine, șterge borcanele de praf și aprovizioneaz-o. Dacă nu e cazul, nu-ți irosi viața căutând nimicul într-o cămară goală și rece.
Nu e de-ajuns să ai lângă tine o personă de sex opus (în alte combinații nu mă bag) ca să te bucuri de viață. E nevoie de multe ingrediente. Caută-le pe-ale tale și îndrăznește să trăiești ca și cum ai visa.
No comments:
Post a Comment