Într-o
casă din București, pe când orele fugeau de la 3 spre 4 dimineața, sună
telefonul fix. Doamna casei țâșni buimacă din pat și alergă spre sursa de
zgomot care-i curmase visul în care galopa călare pe un armăsar alb.
- Alo?
- Alo? Bună ziua! Familia Petrescu?
După ce aruncă o privire pe fereastră, fără să o mai ia
înapoi, doamna răspunse:
- Care zi, domnule? Că e beznă afară!
- Doamnă, să știți că suntem de la poliție și nu ne arde de glume! Agent de poliție Costiniu Viorel sunt. Familia Petrescu?
- Nici mie nu-mi arde, tocmai fabricam un vis frumos și
m-ați trezit! Da, aici e familia Petrescu!
- Doamnă, lăsați visul un pic și ieșiți afară că noi vă
așteptăm la poartă. Suntem cu mașina poliției.
Doamna deschise ușa de la intrare, ieși în prag și se uită către poartă. Nimeni.
- Nu e nimeni la poarta mea, sunteți în altă parte.
- Doamnă, vă rog să nu vă jucați cu noi, c-aveți un hoț în
curte!
- Păi și de ce mă puneți dom’ne să ies afară? Să-i dau o
cafea? strigă doamna Petrescu, în timp ce rupea ușa ca să ajungă înapoi în
casă.
După ce se încuie bine pe dinăuntru, alergă pe la toate ferestrele și iscodi curtea. Nu părea să fie nimic suspect. Între timp conversația la telefon curgea armonios:
- Domnilor, nu sunteți sănătoși la cap, mă scoateți din
casă pentru a-mi spune că am un hoț în curte? Nici măcar nu sunteți la poarta
mea.
- Doamnă, nu sunteți familia Petrescu? Nu locuiți în strada
Panselei la nr. 5G?
- Ba da!
- Atunci suntem la poarta dumneavoastră.
- Eu nu văd pe nimeni la poarta mea!
- Nu se poate doamnă, doar ne-ați confirmat adresa și
numele.
- Așa e! Hai să facem altfel: spune-ți-mi ce vedeți în
curte!
- Giculeee, zi, mă, ce se vede în curte? strigă agentul
Costiniu.
- Mașini, băă, multe mașini, se auzi Gicu.
- Mașini, doamnă, ați auzit?
- Păi, eu am o mașină. Decât! Prin urmare, nu sunteți la
poarta mea. Ia aprindeți girofarul, poate așa vă reperez în teritoriu.
- Gata doamnă. Am aprins. Acu’ ne vedeți?
- Da, sunteți la poarta service-lui auto. De-aia vedeți
multe mașini.
Se aude prin telefon:
- Giculeee, uită-te mai bine și zi-mi ce număr scrie pe
poarta aia?
- 5 C sau G, nu sunt sigur, că-i noapte.
- Luminează, bă, cu lanterna aia, da-ți-aș cu ea-n capu’
ăla sec! strigă regulamentar agentul Costiniu.
Gicu descoperi abia acum că obiectul de atârna de el și-l încurca mereu în operațiunile de urmărire, îi era și de folos. Scoase lanterna cu un gest de spadasin și lumină spre poartă.
- Aha! E 5C! zise Gicu.
- Doamnă, mai sunteți, ați auzit? E 5C! Ne cerem scuze că nu
suntem la poarta dumneavoastră.
Dar doamna Petrescu era deja înapoi în pat, unde-și continua visul, cel cu armăsarul alb, din care fusese smulsă atât de brutal…
Morala:
chiar și atunci când nu ne veghează, poliția e vigilentă.
No comments:
Post a Comment